duminică, 13 februarie 2011

La ski in Austria (Petzen) - 6-13.feb.2011


Am făcut-o şi pe asta până la urmă, am reuşit să mergem la ski în Austria, mai exact în staţiunea Petzen (lângă localitatea Bleiburg la graniţa cu Slovenia). Staţiunea este una destul de modestă pentru Austria dar pentru mine şi Patri, comparând cu ceea ce am văzut până acum în Romania este net superior, din orice punct de vedere.

Tot grupul (12 persoane, rude, cunoscuţi, prieteni ulterior) a fost cazat la pensiunea Werkhof (la moşu) unde am găsit tot ceea ce ne doream şi o mulţime de alte lucruri la care nu ne-am fi aşteptat (lucruri poztive).

Am văzut şi mentalitatea oamenilor care nu prea are nici o tangenţă cu cea a românilor (nu voi intra în detalii pentru că încerc să las în urmă prăpastia dintre români si orice alta naţie de oameni care am cunoscut-o eu şi să incerc sa cred în vorba "las` că n-om fi noi cei mai prosti", cu toate că toate duc la concluzia asta.)

Din punct de vedere al pârtiilor am fost foarte mulţumit. La baza (669m) sunt două pârtii: una foarte uşoară şi una roşie, bunicică, apoi o telecabină te urcă în partea de sus ( 1700m) de unde pornesc două pârtii: una în sus până la 1900 m iar cealaltă în jos, ambele roşii (mediu). Din partea de sus există posibilitatea de a coborâ până jos pe mai multe combinaţii de pârtii (roşii, albastre şi neagră). Din cauza stratului de zăpadă relativ mic (40cm) unele porţiuni din pârtiile albastre erau închise dar aceastea puteau fi evitate folosind pârtia neagră.

Ca tot omul care vizitează o ţară străină, am vizitat şi noi capitala unde printre altele am fost uimit de fluiditatea traficului indiferent de cine era la volan, barbat sau femeie, indiferent de ce maşină conduceau: la verde toţi călcau acceleraţia până la 60-70 şi acolo rămânea o bucată bună de timp. Am vizitat pe fugă (era cam rece) şi Schonbrunn-ul, Opera şi zonele comerciale de prin centru.

În total am parcurs aproximativ 1800km din care vreo 1500 pe autostrăzi, după care am coborât cu picioarele pe pământ românesc lăsând un urmă un vis frumos care voi face tot ce îmi stă în putinţă să se repete în fiecare iarnă.


Video:


Fotografii:



























duminică, 19 decembrie 2010

Semenic - 17-19.decembrie.2010


Aceeaşi echipă, acelaşi plan. De vineri până duminică am fost plecaţi iarăşi la Semenic la ski. Vineri dimineaţa pe la ora 7, plecăm cu maşina mea şi ajungem sus pe la 10 şi ceva iar pe la 11 eram deja pe pârtie. Ziua de vineri, din punct de vedere a condiţiilor de ski a fost una modesta. Pârtia a avut câteva zone cu pietre iar vizibilitatea a fost redusă. Cu toate acestea, ne-am dat toata ziua.

Pe la ora 16 ne-am adus şi noi bagajele la cabana Prietenii Munţilor care iarăşi au fost foarte amabili şi ne-au primit.

Ziua de sâmbată a fost una geroasă. A inceput de dimineaţa un vânt destul de tare iar mai apoi a inceput şi să ningă. Deşi nu au fost condiţii prea bune de ski, ne-am dat toată ziua cu mici pauze pentru a ne încălzi puţin.

Duminică a fost o zi de vis. Ne-am trezit dimineaţa cu soarele în fereastră şi tot în aceleaşi condiţii am plecat spre casă. Pârtie bătută, soare, fără să bată vântul, ce ai putea cere mai mult. Ne-am simţit bine toată ziua. Pe la ora 16 ne-am adunat toate lucrurile din cabană şi am plecat spre casă dar nu înainte de a servi o ciorbă caldă la restaurastul Birta de pe Semenic.

A fost o ieşire super care a venit la momentul potrivit. Următoarea ieşire este proconizată a fi în Austria (dacă totul va fi bine).

Fotografii











Montaj foto-video



Fotografiile au fost efectuate cu aparatele foto Nikon D40X(cel mai nou membru din familie) si Samsung L730 iar filmarile cu doua camere, una Sony DCR-SR32 iar cealalta Panasonic.

duminică, 19 septembrie 2010

La strandul din Oroshaza (19.sept.2010)

      Ziua de Duminica a fost una perfecta pentru a merge undeva la strand; a plouat de dimineata de la 10, cand am plecat de acasa, pana seara cand ne-am intors, fara oprire. Pai ce poti face alceva pe o astfel de vreme?
      De data asta s-a intamplat ca echipa de mers la strand sa fie incompleta; asadar am mers doar eu si Patri.
      De fiecare data cand plecam din tara se intampla sa dam peste ceva interesant; acum ne-am uimit pe amandoi lejeritate de pe sosea. De cand am trecut granita si pana in Oroshaza (~50km) am intalnit maxim 15 masini.
      La strand ca de obicei: curat, bine organizat si foarte placut. Am reusit sa ne dam de cateva ori si pe topoganul interior dar majoritatea timpului l-am petrecut in bazinul din exterior unde apa era foarte calda iar afara destul de rece. In plus, dupa cum spuneam, mai si ploua, dand o senzatie placuta de racorire.
      Daca doreste cineva sa merga la strandul din Oroshaza in luna septembrie si sa plateasca un singur bilet pt doua persoane (in loc de doua) sa ma contacteze.

Cateva fotografii: