-----Asa pe nepusa masa, fiind si Duminica, am plecat la Arieseni; totusi, nu am plecat chiar asa, fara sa stim nimic, ne-am hotarat dupa ce am vazut pe webcam ca este zapada si parerile celor care au fost cu o zi inainte. -----Acelasi drum prost cu care ne-am obisnuit, zapada a fost doar pe marginea drumului iar pe partie vreo 40 cm dar se topea pentru ca afara erau 5-6 grade, stratul ajungand la sfarsitul zilei atat de subtire incat intr-o portiune s-a ajuns la pamant dar nu ne-a incurcat prea tare pentru ca putea fi ocolita. -----Am fost o mana de oameni : eu, Patri, Berti, Atti si Ovi. -----Am plecat la 7:30 din Arad si la 11:00 am fost pe partie; pe la 16:00 am plecat si am ajuns acasa pe la 19:30. -----Majoritatea dintre noi ne-am dat de aprox 25 de ori pe partia mica (2 lei urcarea) si a fost chiar ok.
-----Plecarea a fost vineri la ora 8 iar participantii initial au fost: eu, Patri si Gabi cu masina si Berti cu Diana pe motor. Dupa un drum destul de lung si foarte aglomerat reusim sa ajungem pe Valea Rea unde si campam. Am incercat sa ajungem cat mai departe pe vale pentru ca ziua urmatoare sa incepem urcarea spre varf devreme. Am campat la mica distanta de barajul de pe vale unde ne-am intalnim in cele din urma toti cei care s-au anuntat ca vin din alte orase. Astfel in final am fost vreo 12 persoane+un caine destept foc. -----Sambata am adunat corturile si am inaintat pe vale inca vreo 2 ore pana cand nu am mai putut trece cu masina; motoarele au mers mai departe pana la sfarsitul vaii; noi am lasat masina putin mai jos si trebuie sa le multumim celor din Bucuresti care au venit tot cu masina ca ne-au dus si pe noi pana la capatul vaii cu masina lor (VW Touareg). La ora 11:30 incepem urcarea propriu-zisa spre varf; timp de aproximativ 4 ore am urcat destul de greu in unele portiuni reusind ca in final, obositi si cu frigul pana-n oase, ajungem pe Varf iar ceasul sa arate altitudinea cea asteptata: 2544 m. Peisajul te lasa de cele mai multe ori fara cuvinte mai ales ca am avut marele noroc sa prindem o vreme superba fara ploaie. Am mancat din traista, am facut cateva poze de varf si am inceput sa coboram pentru ca stiam ce ne asteapta. In jurul orei 19 ajungem jos, in capatul vaii de unde ne luam fiecare ce am lasat si coboram pe vale pana la locul de campare, unul mai ferit de ursi speram noi sa gasim; in final am pus corturile tot in acelasi loc de unde le-am adunat dimineata. In ciuda faptului ca erau placute cu atentionari in privinta ursilor, nu am avut nici o surpriza din partea dansilor, ca norocu`. -----Duminica ne trezim pe la 8:30, mancam, adunam corturile si pornim spre casa. Fiind prin zona am hotarat sa trecem pe Transfagarasan pentru a doua oara anul acesta. O buna bucata din drum am facut-o pe ploaie dar indiferent de vreme, peisajul ramane acelasi, unul nemaipomenit. In final dupa ce ne mai prinde o ploaie pe valea Muresului, ajungem acasa pe la ora 23 sanatosi si cu o realizare importanta. -----Distanta totala ~1000 km -----Ma bucur foarte mult ca am reusit sa facem acest traseu pana pe cel mai mare varf din Romania. Desi a fost obositor, a meritat fiecare calorie pierduta
-----O mana de oameni, ne-am hotarat sa plecam intr-o excursie mai lunga. Eu si Patri cu masina, Berti, Diana, Atti si Moni cu motoarele am plecat in data de 28 iulie, dimineata, cu o prima oprire in Cheile Nerei. Aici am stat doua zile; in prima am fost sa vedem cascada Beusita iar in a doua zi am facut o bucata din Cheile Nerei; de aici am plecat spre Cheile Sohodolului (la cativa km de Targu Jiu) parcurgand o bucata de vreo 100 km de drum pe langa Dunare numita Clisura Dunarii, apoi am trecut prin Herculane si Baia de Arama ca in final sa ajungem la locul de campare din Cheile Sohodolului. Aceste chei pot fi parcuse cu masina si pot fi admirate formatiuni extraordinare si o mutime de trasee de catarat(din pacate nu am avut cu cine catara si am preferat sa ne continuam drumul). Urmatoarea zi, a patra la numar, am pornit pe defileul Jiului spre Petrosani, apoi am luat-o la dreapta spre Obarsia Lotrului mai exact la intalnirea Transalpistilor. La intalinire au venit foarte multi oameni, majoritatea pe Transalpuri si s-a stat un weekend intreg. Aici am intampinat prima problema tehnica: o conducta de frana de la masina s-a fisurat. Din fericire cu ajutorul unor muncitori dintr-un santier din apropiere am reusit sa reparam condacta iar astfel, luni dimineata am pornit spre Brezoi-Ramnicu Valcea-Curtea De Arges de unde am inceput sa urcam pe Transfagarasan. Am facut cateva poze la Barajul Vidraru si ne-am continuat drumul spre Balea Lac; aici am facut o tura de 2 ore si jumatate de creasta timp in care am putut admira frumusetea peisajului. Neavand un traseu bine stabilit, am coborat Transfagarasanul si am mers pana langa lacul Siriu (de la Brasov spre Slobozia). Am preferat sa mergem ceva mai mult decat ne-am planuit pentru ca in ziua urmatoare sa nu fie prea mult si prea obositor drumul pana la mare. Astfel, marti dimineata am pornit spre Slobozia, ne-am urcat pe autostrada dar nu a durat mult si a trebuit sa ne si coboram(normal, si sa platim taxa de pod de la Cernavoda); cum am coborat de pe autostrada am dat de aceeasi aglomeratie de pretutindeni; incet incet, dupamiaza, am ajuns in Costinesti unde am dormit la fel ca peste tot: in cort. La mare am stat patru zile, suficient timp pentru a prinde valuri maricele, sa ne bronzam un pic iar in ceea ce ma priveste pe mine, chiar sa ma satur si sa-mi dorsc muntele din nou. Asa ca sambata dimineata am pornit spre Braila cu destinatie necunoscuta, in principiu cat mai aproape de Tecuci doream sa ajungem. Pe drum am facut un ocol pe la cetatea Histria langa care este un muzeu foarte mare si frumos cu franturi salvate din vechea cetate; am intrat si pe la cetatea Enisala, destul de frumoasa dar cam neingrijita. La Braila am trecut Dunarea cu bacul, destul de interesant fiind prima oara pentru noi si ne-am continuat drumul ajungand pana dupa Tecuci,campand la marginea unei ape; acolo am pus cortul iar ceva mancarica pe foc. Duminica dimineata am pornit spre Cheile Bicazului; soseaua dintre Tecuci si Bacau cred ca a fost cea mai buna din toti cei 2600 de km parcusi din tot acest tur: aproape 2 benzi pe sens, trafic normal, viteza buna, calitatea asfaltului foarte buna....ce mai vrei? Placerea s-a sfarsit cand am ajuns in chei unde se circula bara la bara o portiune; ne-am oprit sa facem cateva poze si sa admiram peretii imensi si oftand cand vedeam traseele de pe ei, gandindu-ma ca voi ajunge acasa si am carat tot echipamentul degeaba atata drum; si cu oftatul am ramas pentru ca am pornit mai departe spre Praid; am campat pentru ultima data in acest tur in pasul Bucin(1287m), intre brazii inalti, la cativa metrii de sosea; aici am dormit la temperatura cea mai joasa, respectiv 3,8 grade dar numai ceasul a simtit temperatura asta pentru ca in cort a fost mai bine, nemaivorbind de temperatura din sac. Luni dimineata, ultima zi, am vizitat salina Praid a carei marime este impresionanta la fel si mirosul din ea care nu este tocmai unul curat, sarat. In interiorul saline unde se ajunge cu un autobuz iar apoi se coboara 300 de trepte, exista si un restaurant unde ne-am potolit si noi foamea. Din Praid eu si cu Patri am luat-o pe un drum iar motoristii pe altul deoarece trebuia sa ne insoteasca un personaj nedorit, dintr-un sat din judetul oamenilor care nu stiu limba romana, respectiv harghita, personaj care in final nu a mai dorit sa ne insoteasca pana acasa, facandu-ne o mare bucurie. Am vizitat si cetatea Sighisoara si apoi am pornit spre casa, ajungand noaptea in jurul ore 22. -----Cateva detalii uitate: -de la Obarsia Lotrului si pana la mare am fost cu unul in plus, si anume Titi, din Arad, tot pe transalp; un om bun, alaturi de care ne-am simtit bine. -total km: 2550 -total zile: 14 -----Nesocotind unele neconcordante de pareri, certuri prostesti, "aere", figuri si indiferente din partea unora, mie si Patriciei ne-a placut intregul tur cu toate zonele vizitate
-----In acest sfarsit de saptamana am avut marea placere de a participa la nunta prietenilor Atti si Moni. Nunta mult asteptata din destul de multe motive, iar aceasta asteptare nu a fost zadarnica pentru ca a avut un rezultat foarte bun deoarece a iesit o nunta foarte frumoasa, nunta la care, bine-nteles, majoritatea nuntasilor a fost pe motoare si care s-a sfarsit la ora 4 pentru mine si si Patri iar pentru cei si mai petrecareti pe la ora 6-7. -----Ma bucur pentru cuplul proaspat casatorit ca a reusit sa organizeze totul intr-un mod care sa satisfaca pe majoritatea dintre noi (niciodata nu poti multumi pe toti) totul legat de aceasta nunta. -----Cu aceasta ocazie ii felicit din nou si le urez "casa de piatra!"
