Primele două zile am fost la Loser; foarte mulțumiți de pârtii, starea zăpezii (180cm) și de tot ceea ce te-ar interesa când schiezi. Am prins două zile de soare și vreme bună, o adevărată plăcere să fi pe pârtie.
În a treia zi am decis să vedem cum este la Tauplitz, zis și făcut. Prima impresie nu a fost una bună dar pe parcurs ne-am lămurit. Datorită vijeliei si a ninsorii abundente abia puteam să parcurgem distanța de la o pârtie la alta. Ne-am dat câteva ore cum am putut și ne-am întors la pensiune puțin dezamăgiți.
Ziua a patra a început în același regim: vijelie; o parte din grup am hotărât să rămânem la pensiune și să construim un mic iglu din zăpadă. Un mic iglu nu am construit în schimb am făcut o jumătate de iglu imens (ne-am supraestimat timpul și cheful disponibil).
Ziua a cincea am pornit din nou spre Loser unde totul ne era cunoscut. Ninsoare abundentă dar fără vânt. Am schiat toată ziua liniștiți, fără probleme (nemenționând aburirea ochelarilor mei), zăpada perfectă, pârtii bine făcute.
Ziua a șasea a inceput cu bagajele (eliberarea camerelor trebuie făcută până la ora 10) apoi am luat drumul spre Tauplitz care de această dată a fost prietenos cu schiorii. Am luat telegondola până în vârf și am pornit în viteză pe pârtia neagră până la baza telegondolei. De la Taupltz am plecat destul de devreme pentru a ajunge în Viena.
Cu toate greutățile întâmpinate în ultima periodă, mă bucur că am reușit în final să ne simțim bine.
Video (Sony DCR-SR32) + Slideshow:
Fotografii (Nikon D40x):
